Mara

Ioan Slavici

Mara

Editura pentru literatura 1969

Ilustratia copertei: Iulian Olariu

Vreau sa fiu sincera. Asa ca voi scrie ca de la inceput am avut indoieli fata de Mara. Singura mea consolare era ca limbajul popular pe care-l intuiam ca va infiltrat acolo era specific Translivaniei, ci nu ca cel din in Amintiri (carte pe care apropo, cand a trebuit sa o citesc pentru scoala a reprezentat un cosmar pentru mine; nu stiam 40% din cuvinte, tot cautam in DEX intelesul lor).

 

Personajul principal (sau cel putin al primelor 100 de pagini) este Mara, o vaduva saraca cu doi copii: Persida si Trica. Ea este un fel de precupeata, fiind caracterizata de ambitiile ei de a face avere pentru copii ei. Defapt, este pus accentul destul de puternic in carte pe aceasta idee, Mara este prezentata la un moment dat chiar in momentul in care strange banii deoparte pentru copii in trei sosete diferite (va prindeti usor care, cum vin).

 

Pe parcursul romanului Mara aluneca in umbra, locul principal in poveste ocupandu-l Persida. Sida, fata crescuta in manastire de catre maica stareta Aegedia, se indragosteste de Hubarnatl, macelar in devenire. Ea l-a observat pentru prima oara atunci cand un geam de la manastire s-a spart. Vis a vis era macelaria, iar in fata ei era Natl. La inceput domnisoara nici nu-si da seama ca ceea ce simte ea se numeste iubire. Dorea cu toata fiinta ei sa-l vada din nou pe Natl. Intre timp refuza o cere in casatorie avantajoasa, aprobata de mama ei. Stiind ca in satul lor (Radna) relatia lor nu va fi aprobata (din cauza diferentelor etnice- Hubar e ungur-, religioase etc), se hotaraste sa fuga cu Natl la Viena. Ajunsi acolo Natl se simte din ce in ce mai nenorocit; isi da seama ca a facut o boacana, ca a pierdut averea familiei pentru o fata. Disputele dintre ei se agraveaza intr-atat incat Natl isi bate sotia. Cei doi tineri vad ca lucrurile nu megr cum trebuie in Viena, nu au pe nimeni acolo. Decid impreuna sa se intoarca in Radna, satul lor natal.

 

Am intrerupt firul naratiunii aici, caci am mai omis cateva lucruri si doar atat consider ca este necesar sa stiti pentru a va face o opinie.

 

Trebuie sa recunosc ca, desi aceasta cartea nu chiar un clasic romanesc (sau ma indoiesc sa fie),  Mara are farmecul ei aparte, merita citita. Exista anumite conflicte psihologice interesante, iar pe de-antrgul firul narativ nu plictiseste (dupa ce treceti de cele 100 de pagini cruciale nu veti mai putea, sau eu, cel putin, n-am mai putut sa imi dau jos cartea din maini). Acum, au fost si lucruri care m-au enervat , spre exemplu modul in care peste tot se autocompatimeste Mara (vai saraca, e vaduva, mai are si doi copii etc). Decizia Marei de a fi zgarcita pana si cu propii si singurii ei copii.

 

Va dati seama ca nu am fost chiar genul de cititor care vrea ca toate sa se termine cu bine. Mi se parea ca Persida isi merita bataia - si pe mine ma enerva. Oricum, daca pana acum v-a placut ce ati aflat despre Mara, va marturisesc ca mai urmeaza multe lucruri interesante care merita citite. Sunt amuzante, capativante, neaseptate. Iar pe deasupra, mai este un aspect pe care nu l-am mentionat deloc: romanul este interesant si datorita aspectului istoric (actiunea are loc la jumatatea secolului 19).