marți, 25 decembrie 2012

Istoria artei de E.H. Gombrich


Istoria Artei
(The Story of Art)
de E.H. Gombrich
editura Art, Bucuresti 2012
traducere de Nicolae Constantinescu
688 de pagini

Am citit, in decursul a mai multor zile, una dintre cele mai frumoase carti scrise vreodata (netinand cont de subiect). Autorul, Sir Ernest H. Gombrich (n. Viena 30 martie 1909, d. 3 noiembrie 2001), a scris o carte suberba, plina de suflet, in care cuvintele bine alese in a descriu Istoria Artei asa cum n-am mai vazut niciodata si cum nu se face in scoli: logic, simplu si usor de inteles.

Defapt fapt, alegerea autorului de a prezenta istoria artei ca pe o poveste cu cauza si efect, in care fiecare artist incearca sa rezolve probeleme generatiei lui, producandu-se un ciclu nesfarsit, o face atat de iubita de cititorii de pretutindeni, ajungand sa fie una dintre cele mai faimoase lucrari.

Volumul propiu-zis este alcatuit dintr-o serie de 28 de capitole, cuprinzand atat preistoria, Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea, cat si curentele mai moderne, ale secolului 19 s.a.m.d.

Nici nu stiu daca ar trebui sa spun ceva practic despre continut, sau, daca ati prefera sa n-o fac din simplu motiv ca eu nu ma pot compara cu autorul si orice aspect serios al carti ati prefera sa-l auziti direct de la sursa. Si va inteleg. De aceea, va scriu ca autorul s-asigurat in prefata, inlaturand prejudecati comune, ca oricine, atat persoanele care a deja cunostiinte in domeniu, cat si cei care sunt cuprinsi de idei naive, sa o poata citi fara probleme.

De asemena, va recomand sa o citit fara graba, caci nu este un roman politist, ci mai degaba o poezie, in care fiecare capitol are rolul sau. Deseori imi venea sa exclam Ahaa! Deci asta... cand intr-adevar observam si eu cateva lucruri. Gombrich isi invata cititori sa vada cu proprii lor ochi si fara prejudecati lucrari din muzeu, fara a avea idei preconcepute. Mai era un lucru amuzant (mi se pare) pe care il scria el spre finalul cartii: deseori presupunem ca romanii nu puteau sa construiasca zgariei nori (considerand -gresit- acest stil arhitectural cel mai reusit). Dar, niciodata nu ne-am pus problema ca ei nici nu vroiau si probabil ca nici nu le-ar fi placut aspectul cladirilor noastre.

Comparativ cu alte carti care exista in momentul actuat in librarii, ma indoiesc ca exista ceva mai bun. Pretul s-ar putea sa vi se para exagerat, si o fi, dar ganditi-va ca sunt aproape 600 de pagini numai bune citit, precum si ilustratii cu scopul de a va educa. Nu va spun sa o cumparati pur si simplu, va spun sa faceti  alegerea reusita in favorul vostru, pentru dumneavoastra, deoarece in final chiar aveti senzatia ca intelegeti, ca stiti.

Un comentariu: