luni, 31 octombrie 2011

Diavolul Memnoch

In acest roman din Cronicile Vampirilor, Lestat -de care sunt sigura ca ati mai auzit pana acum, il intalneste pe diavolul Memnoch, care pretinde a fi insusi Satana, ingerul decazut.


Sunt povestite o sumedenie de intamplari, de reflectii asupra lumii, de la Creatie pana la omenire. Memnoch apare ca acuzatorul lui Dumnezeu care-i cere ajutorul lui Lestat, vampirul.


Diavolul Memnoch de Anne Rice este un roman sensibil, uman ce prezinta parti atat de ireale, cum ar fi frumusetea Raiului, Infernul, lumina Creatorului. Mi-a placut pentru povestea atat de frumos istorisita si desigur, pentru tabloul realizat asupra Crearii Lumii, asupra evolutiei, asupra sentimentelor si reactiilor Ingerilor, asupra lumii, a istoriei insasi, pana si asupra sufletelor decazute din Iad.

Imaginea divinitatii si a Iadului, sunt in opinia mea, cele mai cutremuratoare imagine oferite de autoare, iar cele mai ,,normale" sau specifice seriei este surprinsa de la bun inceput unde, este prezentata povestea lui Roger, un mafiot, un rege al drogurilor si cea a fiicei sale, Dora, o teleevanghelista.

Este o lectura placuta, de nivel mediu, cartea fiind scrisa in stilul in care au fost tratate si celelalte romane. As zice chiar ca este un pic mai dinamica si ca nu m-a plictisit. Mi-a placut tensiunea, emotia.


  • RECOMAND PENTRU : originalitate si pentru ca impresioneaza in adevaratul sens al cuvantului, caci aduce o noua viziunea asupra vietii. Impresioneaza prin descrieriile frumoase, prin viziunea despre lume, despre crestinism, despre Dumnezeu si Iad, impresioneaza prin sensibilitatea cu care este tratata tema diavolului care vine si discuta cu un vampir, cerandu-i ajutorul. Diavolul nu este infatisat ca o sperietoare, intamplarile au o logica incantatoare, personajele au reactii umane, se sperie, se cutremura, altele sunt mai puternice...


PS: Am gasit Diavolul Memnoch de Anne Rice de pe Okazii.ro, fiindca in librarii nu se mai gaseste la ora actuala.

joi, 20 octombrie 2011

Portretul lui Dorian Gray

Am dat peste acest roman in mod absolut intamplator, m-a ademenit doar pretul mic. Pe scurt, este un roman excelent cu un fir narativ de neprevazut, recomand.

Este povestita la persona a III-a, permitand astfel si pasaje din perspectiva eroului narcisist cat si dintr-un unghi mai obiectiv.

Cartea urmareste degradarea sufleteasca a lui Dorian Gray, trecerea acestuia de la un tanar inocent, la un monstru hidos in carapace frumoasa.
La inceput, un tanar de douazeci de ani, cu o alura ce-l face irezistibil, il inspira pe-un pictor sa-i faca portretul, copie fidela a realitatii. Gelos pe natura atemporala a tabloului, Dorian isi doreste ca portretul sa imbatraneasca in locul sau, oglinda a sufletului. Dar ce nu stie este ca dorinta i se va implini si-l va urmari precum un blestem...

 Actiunea urmareste douazeci de ani din viata saracului baiat, de la creearea tabloului pana la sinuciderea eroului. Astfel isi pierde puritatea sufletului, devine atat de egoist incat crede ca faptele sale sunt dovada a altruismului, comite chiar si crime, raneste sufletele femeilor. Se indragosteste de propia frumusete, urmand modelul lui Narcis. Se intampla mai mult de atat, apare si cinicul Henry cu teoriile sale despre viata.

Mi-a placut mai ales pentru ca nu ma asteptam la finalul ce intreprinde un pic de impacare sufleteasca, dar care survine prea repede, incat nu mi se pare ca romanul chiar s-a terminat. Si cred ca aici si-n natura psihologica, filozofica a carti consta geniul autorului. Da, este captivanta si da, merita din plin. Romanul are 268 de pagini, raman inca fascinata de Oscar Wilde.
  • Un alt lucru special este ca desi cartea a fost scrisa acum zeci de ani, nu este monotona si politicoasa cum ar fi Jane Eyre, spre exemplu. Romanul chiar erupe odata ce numarul paginilor creste, te captiveaza si mai tare. Subiectul, intamplarile devin chiar mai tragice in contrast cu primele capitole, atat de pasnice...

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Povestea Hotului de Trupuri

Mi-a placut pentru nota personala a cartii, pentru decorul mai restrans si desigur, datorita subiectului: redevenirea lui Lestat in trup de muritor si senzatiile care vin odata cu pachetul. Astfel, Lestat ajunge sa revada soarele, frunzele scufundate in lumina zilei, placerile trupesti dar si sa cunoasca abandonul prietenilor sai. Schimbarea vine ca o renastere pentru acest Print Intunecat, intrucat la final ajunge sa-si dea seama cine este cu adevarat.

Ma indoesc ca exista cineva care nu se va lasa impresionat de actiunea ce te va face sa urasti autoarea pentru ca lasa personajele sa sufere atat de mult, pentru ca totul se complica atat intr-atat, cat si pentru caracterul eroului: impulsiv, blestemat in firea-i nenoricta si actele egoiste, Lestat, vampirul cu suflet de copilandru ajunge sa sufere si sa iubeasca, sa realizeze cat de greu este sa fii om chiar si-n aceste timpuri avansate. Se lasa prada unei pneumonii avansate, si trece biruitor din calea mortii.

Romanul nu se mai lasa marcat de o atata arhaitate aparand doar acele mici rezonante ale trecutui, ale copilului-vampir, Claudia ce bantuie prin sufletul eroului precum o epava care nu vrea sa rugineasca, ca un soi de o a doua constiinta a nobilului francez.

Descrieriile sund seducatoare, suspansul te urmareste pe tot parcursul, vocea lui Lestat iti rasuna adanc in inima.

  • IN CONCLUZIE: Are 506 pagini si sunt sigura ca daca ti-au placut si celalalte, garantat ,,Povestea Hotului de Trupuri" te va inlantui pe tot parcursul.

luni, 3 octombrie 2011

Regina Damnatilor


Coperta romanului
Regina Damnatilor de Anne Rice 
 editura RAO,
aparuta in 1988 in engleza,
in romana in anul  2005.
 Lestat vrea sa fie auzit, iubit de omenire, vrea ca secretul sa-i fie dat pe fata. Lestat isi doreste ca muritorii sa stie cine este, sa-l vada. Acest nemuritor nascut in secolul 18, se trezeste in secolul 20 si devine un cantaret rock de anvergura mondiala, cantecele sale cuprinzand povestea sa din Vampirul Lestat. Astfel, Akasha, regina damnatilor este trezita.

Per totala mi-a placut mult, cartea are 634 de pagini si este impartit in cinci parti. Sunt spuse mai multe intamplari prin mai multe unghiuri,  factor cheie in mentinerea suspansului.

Felul in care a fost scrisa mi se pare fara cusur, ajung sa ma atasez de persoanaje, scenariul si decorul iti taie rasuflarea. Descrierile nu sunt plictisitoare,  ba din contra, mi se pare ca impreuna cu trasaturile personajelor devin sarea si piperul. De altfel si deznodamantul mi s-a parut inteligent si cu insemnatate povestea tragica a gemenelor.

Sunt imbibate mai puternic ca niciodata arhaitatea cu modernitatea si mi s-a parut interesanta viziunea asupra modului de a gandi a nemuritorilor de pe vremea Egiptului. Astfel, trecutul este combinat fermecator cu prezentul.

Alt lucru observat: din prima carte pana in ultima totul este facut ba din satin, ba din matase, ba din catifea si cel dar cel mai des din aur, argint sau diamante. Mi se pare ca aceste materiale au fost repetate cam prea des, mai ales in acest volum.




  • PRO: O consider o carte complexa, personajele sunt superbe, perfect descrise, avem suflete romantice, razvratite, impacate, comportamentul le este perfect logic ba chiar cateodata sunt suprinsa de firul narativ;  are loc o schimbare, cartea aduce ceva nou, suspansul te urmareste pe parcursul tuturor paginilor. Din nou descrierile sunt insufletite in stilul specific Anne Rice, ba chiar are loc o imbunatatire, decorul devine mai exotic prin incursiunile prin intreaga lume a secolului 20 dar si in vremea antichitatii, a Egiptului nemuritor. 
  • CONTRA: Nu mi-a placut deloc dar DELOC ca la inceputul fiecarui capitol/parte sunt fragmente din poeziile sotului, Stan Rice.

P.S.: Un alt fapt pe care vroiam sa-l precizez este ca desi, Vampirul Lestat putea fi citit si inteles fara a fi parcurs in prealabil Interviu cu un Vampir, la Regina Damnatilor acest lucru nu mai este posibil.