Top 5 carti din cele citite de mine in 2011

1. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

Probabil ca este prima carte din cauza finalului care m-a socat de-a dreptul, ori pur si simplu pentru ca m-am atasat de Dorian Gray si, precum un mic copil ce plange o moarte inevitabila, mi-a parut rau de cum s-a sfarsit totul.

  

2. Invitatia la vals de Mihail Drumes

In primul rand, romanul acesta este scris fara cusur, intr-un fel in care toate sentimentele evadeaza ca o rafala, si s-au depozitat in mine. M-am atasat de Micaela, mi-a parut rau de ea; in secret m-a fascinat Tudor, iar per total m-a intristat dragostea lor patata de gelozii si razbunari. Dar sa nu credeti ca am fost multimita numai in momentele grele, m-am bucurat si de scurta lor fericire la mare :). 

3. Interviu cu un vampir de Anne Rice

Louis. Motivul pentru care acest roman din toate cele scrise de Anne Rice mi-a placut mai mult. Defapt, nu pentru ca Louis este preferatul meu, ci pentru ca intregul sau personaj este captiv aici, descrieriile mi-au taiat rasuflarea, meditatiile asupra vietii au fost placute deasemenea. Tristetea personajului precum si scurtele fericiri, cautarea unui Dumnezeu atotstiutor, toate acestea sunt redate cu succes. Momentan, Anne Rice este preferata mea. 

4. Eseu despre orbire de Jose Saramago

Am asezat-o aici, pentru ca nu ma bucur atat de mult cand citesc despre cruzimi, insa din punct de vedere al rationamentului, al inteligentei cu care este redata fata umanitatii, s-ar putea sa fi meritat un loc mai sus.

5. Solar de Ian McEwan

Mi-a placut datorita personajului ingrozitor, ce si-a insusit toate defectele omenirii, comicul ce reiese dintre randuri.

Probabil ca, daca lista ar continua, as putea adauga cu usurinta Ingerul Incalecat de Radu Aldulescu ori Intriga matrimoniala de Jeffrey Eugenides, sau la fel de bine, daca nu as fi mai exclusivista in alegerile mele, n-ar mai fi un top din ceea ce am citit eu in acest an. Defapt, probabil ca topul nu este strict calitativ, ci mai degraba o combinatie intre impactul emotional si o disectie rece cartii. Insa, oricum as lua-o tot aceste 5 titluri ar fi trecute, in exact aceeasi ordine, cu o mica oscilatie intre primele trei, in functie de starea mea din momentul in care scriu.

Durabila iubire

Durabila iubire de Ian McEwan,
editura Polirom, 304 pagini, pret
aprox. 30 lei

Joe Rose, personajul principal, cade victima unei obsesii, declansate de prabusirea unui balon cu aer, ce a cauzat la randul moartea unui om. Astfel, sunt martorii nefericitului incident ce va lasa, fara urme de indoaiala, cicatrici asupra psihicului. Jed Parry, unul dintre martori si in acelasi timp participant la actiune, se simte legat prin drama respectiva de Joe, dand nastere unei iubiri bolnavicioase, neimpartasite, ce devine o obsesie. Intr-un fel curios, aceasta iubire se impleteste cu dorinta de a-si aduce persoana iubita pe calea religiei, fiind convins ca dorinta sa este identica cu cea al lui Dumnezeu. Problemele apar cand Parry il suna pe Joe in mijlocul noptii pentru a-i marturisi iubirea sa, cand incepe sa-l urmareasca oriunde se duce si, mai ales, atunci cand incepe sa primeasca 3-4 scrisori de dragoste pe saptamana. Spre disperarea victimei, sotia sa se indoieste de insusi existenta lui Parry.

Scrisa de Ian McEwan, autor de care eu insami ma simt din ce in ce mai dependenta, nu se putea sa fie un esec, ori o poveste care deriveaza de la tema propusa.Mi-a placut, pot sa spun ca finalul te pune in fata unei realitati logice, si simultan, socante.  Alt lucru, care mi se pare ca stabileste caracterul acestui roman, este ca pe parcursul actiunii, sunt puse in ordine si observatiile asupra naturii umane de catre narator (Joe), dar in final, reiese o imagine mult mai complexa asupra celor citite decat este prezenta in mod direct prin cuvinte.

Pe alocuri este amuzant, pericolul la care Joe este supus mi-a facut inima sa stea in loc, ca apoi sa degust cu satisfactie observatiile sale inteligente, ori ce alegeri face cand are in fata sa violenta.

Pe de-antregul este frumos scrisa, o recomand, am constientizat talentul autorului care, cred, trece peste linia normalitatii; mai departe in agenda: Amsterdam, o carticica de numai 15 lei. Si acestea fiind spuse, aceasta a fost ultima carte a anului 2011...

Fata cu dragon tatuat/ The girl with the dragon tattoo

Genul: Actiune
Durata: 158 minute
Regia: David Fincher
Limba: Engleza
Audienţa: IM-18
In rolurile principale: Daniel Craig, Rooney Mara, Stellan Skarsgård, Christopher Plummer


Desi nu am vazut celelalte filme dupa aceeasi trilologie, desi nu am citit cartile, si desi am auzit ca finalul a fost diferit fata de cel prevazut in carte, sunt sigura ca o varianta mai buna de atat nu era posibila. Si cand un film iti place atat de mult, iti vine greu sa-te dezvalui si sa spui exact de ce, mai ales ca nici eu nu-mi dau seama exact. Printre altele, Fata cu dragon tatuat aduce un pic cu Pielea in care traiesc, prin impactul emotional asupra publicului, mai ales atunci cand cel care vine la film nu are nici o idee despre ce urmeaza sa vada.

Actiunea se contureaza in jurul disparitiei unei fete (Hariet Vanger) care a disparut fara sa lase nici o urma. Defapt, este suspectat ca disparitia fetei a fost cauzata de o crima, iar cadavrul a fost prea bine ascuns pentru politie. Insa, toate acestea s-au intamplat de mai bine de 40 de ani. Unchiul Harietei il angajeaza pe Mikael Blomkvist (Daniel Craig) sa afla ce s-a intamplat cu adevarat. El (unchiul) are motive sa creada ca moartea fetei are legatura cu afacerile sale, el fiind detinatorul unei mari companii. Astfel, suspectii sunt redusi la membrii familei. Intrebarea este: care dintre ei este vinovatul? Aici intervine  Lisbeth Salander (Rooney Mara), noul asistent al lui Mikael.

Am incercat sa nu dezvalui prea multe asupra faptelor si asupra descoperirii personajelor, insa desigur, daca ati citit cartile, este inutil.

Acesta este ultimul film al anului 2011 pe care-l comentez aici, si deasemenea, cred ca este cel mai frumos pe care l-am vazut dupa o buna perioada.

Cartea dupa care filmul a fost facut: Barbati care urasc femeile

Memoriile unei gheise

Memoriile unei gheise de Arthur Golden,
editura Humanitas, 497 pagini,
pret aprox. 45 lei

De prin 2008, am tot observat Memoriile unei gheise prin librarii, alaturi de o mica precizare: este un bestseller international, numarul 1 in topurile din Europe si America, etc. De aici cred ca a pornit si sfiala mea, in ciuda unei pasiuni incotestabile cu privire la chinezoaice si gheise, ajungand sa ramana necitita pana in 2011. Si cred ca ar fi fost mai bine asa, pentru ca in ciuda unei povesti bine ilustrate, ramane un roman rigid, in care nu se contureaza pe nici un sentiment, al carui finalul m-a interesat mai putin ori chiar deloc. Vazusem si filmul si de aceea s-ar putea sa nu ma fi impresionat.

In orice caz, sa pun in ordine si actiunea:
Este vorba despre Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, care in urma imbolnavirii mamei sale, este vanduta in Kyoto impreuna cu sora sa mai mare. Chiyo ajunge intr-o okiya pentru a fi invata sa devina o gheisa. Gheisa, in ciuda unor prejudecati, nu este o prostituata, ci o artista (numele de gheisa provine de la cuvantul arta) care vopsita pe fata cu alb, cu buze rosii, cu parul prins intr-un coc complicat si imbracata intr-un chimono are rolul de a intretine atmosfera seriile si de a distra barbatii instariti. In lumea gheiselor sunt multe ritualuri si traditii ce trebuie implinite pentru a fi atinsa perfectiunea. Pe langa multe altele se numara si mizague (licitarea virginitatii unei tinere gheise), ori alegerea unui danna (un amant pentru o anumita pentru o anumita perioada de timp care trebuie sa intretina acea gheisa).

Oricum lumea, de gheisa a micutei Chiyo, nu ocupa mai mult de un sfert din carte, pentru ca restul este despre rivalitatiile pe care le are cu Hatsumomo, si suferintele vietii pana la devenirea intr-o geisha de succes.

Mi s-a parut ca are note mult prea dramatice, ca este mult prea citibila si de aici nu m-a cucerit, m-a lasat rece, desi recunosc, inauntrul cartii se afla o poveste simpatica. Si chiar daca unele detalii si amintirile scoase la iveala in mod subiectiv, cu tot felul de comparatii si epitete dragalase sunt simpatice, am simtit ca toate acestea nu duc nicaieri, m-am cam plictisit.

Defapt, ceea ce m-a deranjat a fost ca pe langa actiune nu exista nimic in substrat, totul este ceea ce pare, si practic nu-ti provoaca o stare anume, nu te emotioneaza de nici un fel.

Sa fie traducerea de vina pentru lipsa mea de interes?

Solar

Solar de Ian McEwan, editura
Polirom, 396 pagini, pret aprox. 30
lei

Michael Beard este un fizician englez, gras si pitic, care se afla la a cincea sa casnicie si aceasta in pragul extintiei. Laureat Nobel de pe vremea cand avea ambitii inalte, acum traieste, fara sa-i fie constiinta patata, de pe urma reputatiei sale, tine prelegeri, calatoreste cu avionul, toate acestea pe banii altora. Desi pana in momentul respectiv el fusese cel descoperit in relatii cu alte femei, si chiar daca si-n casnicia respectiva isi inselase sotia de mai multe ori, prin ipocrizia sa este foarte surprins si vadit insultat ca si Patrice, nevasta-sa, are un amant. Cand tanarul moare in casa sa, Beard reuseste sa masluiasca lucrurile astfel incat sa para ca celalalt amant al sotiei l-a omarat pe acesta, rezolvandu-si astfel viata atat din punct de vedere personal, cat si profesional.


Il ador pe Michael Beard! Probabil dintre toate personajele de care am dat pana acum, este preferatul meu, tocmai pentru ca este atat de ingrozitor, iar punctele sale de vedere mai mult de cat curioase, moralitatea practic inexistenta.

O sa razi, ori cel putin o sa fi cu zambetul pe buze pe tot parcursul lecturii, caci amestecul dintre un personaj principal oribil si modul ironic, inteligent in care cartea este scrisa este absolut delicioasa! In plus fata de toate acestea, autorul iti descrie cu gandeste Beard, cum savureaza mancarea, modul egoist in care se gandeste la femei, la planeta si la alti oameni.

Solar este scris foarte frumos, normal, mi-a placut; Ian McEwan aduce un aer proaspat, actiunea este ingenioasa, in concluzie, este o carte ,,adevarata", pe care o recomand. Nu-i asa ca pana si coperta este frumoasa?

Am vazut o recenzie foarte draguta pe chestii livresti.

Dragostea Florii-de-Bujor

Dragostea Florii-de-Bujor de Lisa See,
editura rao, 335 pagini,
pret aprox. 35 RON.

Floare-de-bujor este o fata de saisprezece ani. Conform traditiei, picioarele sale sunt legate, sotul, deasemenea, ales. Tatal sau, un om foarte bogat, organizeaza o reprezentatie de opera clasica. Totusi, aceasa reprezentatie inseamna o incalcare a regulilor, intrucat majoritatea femeilor nu au voie sa iasa din casa, iar fetele nemaritate sa vada alti barbati, vor vedea spectacolul din spatele unui paravan. La acest eveniment ce dureaza trei zile, Floare-de-Bujor ajunge sa se indragosteasca de un tanar poet. Riscandu-si reputatia, se intalneste cu el in secret, in timpul reprezentatiilor. Din cauza ca ziua nuntii se apropie, ea se sperie de o casatorie cu un om pe care nu il cunoaste si de care ii e teama sa nu fie de doua ori cat ea la varsta, ori sa fie hidos si crud. Viseaza cu ochii deschisi la tanarul pe care-l intalnise, ajunge sa nu mai manance, nu asculta sfatul doctoriilor, iar vracii nu mai au cu ce o ajuta, spre disperarea parintiilor.

Actiunea are loc in China secolului 17. Spre deosebire de Floare-de-Zapada si evantaiul secret, accentul nu cade pe legarea picioarelor, ori pe viata obisnuita a unei femei, ci pe credinta religioasa care se aplica exact ca-n scrieri chiar si dupa moarte. Astfel, dupa moartea sa, Floare-de-Bujor, trecand de impartirea sufletului in trei, ajunge sa supravegheze lumea sa, sub forma unui spirit. S-ar putea ca, din acest punct de vedere, sa vi se pare un roman exagerat, insa nu este deloc penibil, pentru ca e scris de Lisa See.

Mai intai de toate, vreau sa spun ca Lisa See este unul dintre cei mai nemilosi scriitori. Iti afiseaza iluzii, te fac sa te indragostesti de fiecare cuvant, ca apoi sa ti le smulga fara mila, dezvaluind un viitor crunt. Din acest curaj, Lisa See este una dintre cele mai bune scriitorare pe care le-am citit, din frumusetea lecturii ilustrata intr-un mod dureros, dar care reuseste sa te tina legat timp de o zi intreaga. Pornind de la Floare-de-Zapada si evantaiul secret reuseste sa scrie carti ce au propiul izvor de originalitate, legandu-se cu maiestrie de posibilele povesti din China. In general, subiectul abordat de autoarea romanului sunt dragostea, femeia in spatiul chinezesc si lista continua.

Precum sfintenia care nu poate fi atinsa decat prin bunatate, ci are nevoie si de traire, de sacrificiu; precum dragostea care nu poate fi considerata mare decat atunci cand aduce suferinta, asa sunt si personajele create de Lisa See. Sunt inspirationale; stilul simplu, cuvinte mici, ajung sa redea intr-o perfecta armonie sufletul eroinei care la o varsta atat de frageda trece prin intamplari care ajung sa o maturizeze. Personajele sale au nevoie de tragedie, de dragoste si de dorinta, poate si de incapatanare dar neaparat de suferinta pentru a-si atinge locul bineritat, in inima si memoria cititorului.

Este o carte care-ti poate inmuia usor sufletul, mai ales, acum, in apropierea Craciunului, cand o nevoie ciudata de a plange si a ma bucura simultan a aparut.

Cred ca nu mai trebuie mentionat ca o recomand, oricand si oricui, romanele sale nu au varsta. Singurul lucru de care-mi pare rau este ca imaginea de pe coperta, precum si acel gri folosit la umbre, imitatia texturii unei foi pentru pictura, nu este deloc avantajoasa. Cred ca si de aici (desi imi este rusine sa spun) porneste faptul ca m-am indoit de calitatea acestei povesti.

Din lectura Lisa See urmeaza Fetele din Shanghai.

Intriga matrimoniala



Intriga matrimoniala de Jeffrey Eugenides,
editura POLIROM, 449 pagini, pret aprox.
40 RON

Inceputul cartii ne-o prezinta pe Madeleine intr-o dimineata,  in care, mahmura fiind dupa o noapte agitata, trebuie sa-si intampine parintii si sa pastreze o nota rezonabila. Aflam ca este ziua absolvirii si ca in seara precedenta fusese la un chef pentru a-si sterge lacrimile provocate de despartirea de Leonard. Desigur, parintii n-au habar ca ea s-a despartit de Leonard, sunt nerabdatori sa-l cunoasca si sa-i vada apartamentul, care inca mai poarta urmele petrecerii.

Cele trei personaje in jurul carora romanul se invarte sunt Madeleine, pasionata de carti(in special Jane Austen), Mitchell, absolvent in teologie si Leonard, specializat in biologie. Amandoi o iubesc pe Madeleine, insa ea il prefera tot pe baiatul exhuberant, inovativ si energic, care este Leonard, in pofida faptului ca a fost diagnosticat maniaco-depresiv, boala care ba ii anuleaza aceste calitati, ba i le aduce in zona nebuniei. In schimb, Mitchell, care nu este tocmai Casanova, intra in competitie pentru Madeleine. Si de aici, cartea consta-n cunoasterea de sine a celor trei personaje, maturizarea lor, si desigur, sa afli cu cine ramane Madeleine.

Personal, cel mai mult mi-a placut Leonard, chiar si atunci cand, din cauza depresiei, nu se mai dadea jos din pat. Mitchell mi s-a parut simpatic, si mi-a fost mila de el pentru lipsa sa de curaj in a-si lua soarta in maini, nu prea se straduia sa iasa ceva din relatia lor. In schimb, despre Madeleine, pot spune ca mi-a placut apetitul pentru carti si ca nu l-a abandonat pe Leonard asa usor. In mare, te poti identifica cu o mare parte din personaje.

Actiunea are loc prin anii 80' in America (plus Paris, India si pe unde a mai calatorit Mithcell). Cartea este narata la persoana a III-a, iar unghiul din care intamplarile sunt vizionate se schimba, de la personaj la personaj, astfel incat tu, ca cititor, ajungi sa stii tot.

Este scrisa de un american, in acel stil caracteristic cu propozitii simple, clare, fara briz-brizuri, cu o usoara adiere de superioritate, reiesita din natura criticului. Nu este chiar stilul meu preferat, insa naratiunea, sentimentele, totul este atat de bine croit incat sincer, mi se rupe-n doua de valoarea culturala. Dar, trecand, printr-o analiza mai dura, as putea afira ca autorul nu detine un talent iesit din comun, proza mi s-a parut pe alocuri fortata.

Cartea sugerata in Elle, nu m-a dezamagit deloc, se citeste foarte repede, insa nu este superficiala, nu se concetreaza numai pe actiune, atinge si note retrospective, emotioneaza cititorul, este un roman complet. Mi-a placut; recomand!!

Mission Impossible 4: Ghost Protocol (Misiune Imposibila)

Genul:  Actiune
Durata: 133 minute
Regia: Brad Bird
Limba: Engleza
Audienţa: N-15
In rolurile principale: Tom Cruise, Jeremy Renner, Simon Pegg

Misiune Imposibila 4 este, dupa parerea mea, de departe cel mai slab film din seria cu Tom Cruise.

De ce?  In primul rand, inafara de Tom Cruise care joaca bine, restul actorilor au avut o prestatie destul de slabuta spre zona penibilului. Dar, nici macar de acest avantaj nu a fost folosit cum trebuie, Tom C. nu apare destul de des, iar atunci cand apare, personajul sau Ethan Hunt n-are sclipire.

 Misiunea este impiedicarea unei miscari teroriste, care dusa pana la capat, ar delcansa un razboi nuclear, un al III-lea Razboi Mondial provocat de America si Rusia. Faza cu armele nucleare si tensiunea permanena intre Rusia si America (devenita aproape un mit), salvarea Terrei- toate acestea mi s-au parut copliaroase, o ideea epuizata si automat plictisitoare. Dezamagitor este ca, nu exista nici un pic de suspans (poate doar frica sa nu se raneasca Ethan Hunt), firul narativ, personajele sunt prea multe si fara sens, in general filmul este sub asteptari. Nu exista nici un bob de inteligenta, nici macar un personaj cu identitate dubla, nimic. Actiune exista, si este singurul lucru bine pus la punct, probabil pentru amatorii genului ar putea oferi un prilej de relaxare? .

Elevul Dima dintr-a saptea

Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail
Drumes, Biblioteca pentru toti, 461 pag.
pret aprox. 12 RON

Trebuie sa recunosc ca dupa Invitatia la vals, am ramas pe viata marcata ca fan Mihail Drumes. In catva timp am pus mana si pe Elevul Dima dintr-a saptea. Comparativ cu cealalta carte anterior mentionata, trebuie sa spun ca nu se aseamana, subiectul difera. As putrea spune insa, ca finalul acestei carti aduce totusi un pic cu Invitatie la vals prin fapte cat si prin sentimetele. Oricum, este o carte absolut delicioasa,  eram cam sceptica cu privire la subiectul adolescentei, insa uite ca mi-a placut. Alt lucru de mentionat, are 461 de pagini, iar cumparata de la Adevarul costa destul de putin, se mai se afla in carte si un interviu cu Mihail Drumes. Ii multumesc prietenei mele, Adriana pentru ca mi-a sugerat aceasta lectura.

Actiunea are loc in preioada interbelica. Este vorba despre Dima, un adolescent care pana atunci nu mai fusese la vreo scoala publica, din cauza ca tatal era ministru, a calatorit prin lume, a fost la Paris, s-a nascut la Londra etc.. Se muta la liceul din Craiova unde, reuseste sa se imprieteneasca cu toata lumea. Este de altfel foarte simpatic acest baietel, caci la inceput este foarte naiv si as putea spune, inocent- nu cunoaste expresiile celorlati baieti si asa mai departe. Cartea este narata la persoana I, din punctul de vedere al lui Grig (Dima). In aceasta perioada a adolescentei, el nu poate iubi decat vesnic, viseaza la vedeta  Alina Barbu, se angajeaza mai intai intr-o excursie planuita de el pana la Dunare, dar apoi renunta caci vrea sa exploreze o insula pustie din Pacific unde multe comori ii sunt promise. Isi castiga usor popularitatea, are vise marete, este baiat citit, si astfel toate se leaga. Creeaza o organizatie numita A.R.P.E.T., in care ajung sa se inscrie 1.000 de elevi mai mari si mai mici. Desigur ca scoala actioneaza la aceasta organizatie de anvergura si trimite un profesor pentru a supraveghea actiunea. De altfel si momentul din viata lui Dima, este cel in care personalitatea i se definitiveaza, si ajungi sa-l vezi de la fantasmele lui cu privire la Alina Barbu, la prima lui noapte de dragoste si prima iubita.

In prima parte sunt prezentate trairile lui Dima, presonaj-narator, in noul mediu, iar in a doua parte sunt prezente micile sale intamplari. De altfeln as adauga si o ultima parte, cea in care are loc revolta contra scolii si urmarile dezastruase asupra vietii sale plus capitolul in care este infatisata viata sa dupa cinsperezece ani.

Invitatia la vals

Invitatia la vals de Mihail Drumes, editura Art,
251 pagini, pret aprox 25 lei

Off..! este o carte atat de frumoasa incat, imediat ce am terminat-o, m-am repezit imediat la primele pagini pentru a o reciti. Astfel incat, chiar de la inceput recomand, recomand, in stanga si-n dreapta. De asemenea, Invitatie la vals de Drumes este a doua/a treia carte, pe care citind-o, mi-a provocat lacrimi, si pe care am refuzat-o sa se termine. 

Scris in anul 1937, tema romanului este dragostea, care, din cauza persoanelor care se aseamana prea mult, din cauza razbunarii si a orgoliului, ori a soartei nefaste, se transforam intr-un blestem, un contract catre nefericire si-n mod automat, sinucidere. Ori, ca orice mare dragoste, nu se poate sfarsi printr-o linistita casatorie, si din pacate, nu poate dura pana-n adanci batraneti.


Tudor Petricani este unul dintre acele personaje, pe care, dupa primele pagini, ajungi sa-l dispretuiesti. Este imposibil de orgolios, pentru a-si satisface mandria ii injoseste pe profesori, aranjeaza salvari eroice a fetelor de la inec si lista continua. De cand se stie si-a sedus amantele in doi timpi, jubiland apoi de fericire cand se despartea de ele, satisfacandu-si orgoliul. Ziua este un elev cunoscut in intreaga instituitie, iar seara petrece dupa bunul plac. Asa s-ntampla ca-si planuieste sa o cucereasca pe Micaela, pentru a-si dovedi, chipurile, ca poate avea orice femeie vrea. Pana sa-si dea seama ca face, ajunge sa-i scrie peste douazeci de scrisori de dragoste, si desi nu vrea sa recunoasca este indragostit pana peste cap. Si de aici, daca nu mai devreme, cred ca oricui i se schimba parerea despre Tudor, eu, cel putin m-am indragostit pana peste cap de personaj, mai ales ca, spre finalul cartii te induioseaza cum singur din dorinta razbunarii si a satisfacerii mandriei, isi taie, in mod inconstient, creanga de sub picioare.

Nu am fost sufocata de atat romantism, partea cea mai buna a relatie lor nu dureaza mai mult de un sfert din carte. In schimb, avem un prin-plan al mintii lui Tudor, personajul principal masculin, cum gandeste si cum iubeste.

Despre carte-inspirata din realitate

Citat din Elevul Dima dintr-a saptea de la Adevarul, Cronologie :

Intr-un interviu, scriitorul marturiseste ca s-a inspirat dintr-un fapt real: << Subiectul Invitatiei la vals mi l-a furnizat un fapt petrecut in realitate. Pe cand eram student, locuiam la o batrana propietareasa, vaduva unui colonel. O chema Alexandra (ea e Alexa in roman, dar... intinerita mult). Toata casa era plina de fotografiile unei fete de o frumusete neobisnuita. O chema Virginia si era fiica propietaresei. Intr-o zi, mi-a destainuit durerea ei.

Moneyball: Arta de a invinge

Genul:  Drama, Biografic
Durata: 133 minute
Regia: Benet Miller
Limba: Engleza
Audienţa: Audienta Generala
In rolurile principale: Brad Pitt, Jonah Hill, Phlip Seymour Hoffman

Inspirat din realitate, in film este vorba despre Billy Beane (Brad Pitt), un fost jucator de baseball care acum, este manager-ul echipei. Trei dintre cei mai buni jucatori ai sai au fost cumparati de alte echipe, bugetul s-a redus iar astfel ceilalti raman cu o treime din salariu. Ca sa se descurce, el trebuie sa faca schimbari in echipa, insa cum? Pai... il descopera pe Peter, un pusti care de curand a absolvit facultatea Yale in economie. Acesta crede ca aplicand statistici si calcule matematice, ar putea sa castige campionatul. Asa ajung sa isi schimbe echipa cu oamenii care aparent, nu ar fi buni de nimic.

Din fericire, filmul nu este despre despre baseball, ci despre planul ingenios, cum ei se confrunta cu publicul, presa, conducerea si antrenorii neincrezatori ca baseball-ul ar putea suferi schimbari majore.
.
Doboara recoduri, spectatorii se implica emotional, dar din pacate, nu castiga premiul cel mare. Deci, nu devine chiar un film tipic american in care visele si inovatiile sunt duse pana in panzele albe.

M-am cam plictisit pe-alocuri, ori chiar mai mult, pentru ca: unu este previzibil si doi actiunea este prea distanta, nu se intra in detalii, si nu am simtit ca filmul era adresat mie. A fost prea lung, povestea prea trasa de coada.

Cat despre Brad Pitt despre care niciodata nu mi s-a parut ca are cine stie ce talente actoricesti, insa in acest film mi s-a parut chiar slab.

Ingerul Incalecat



Ingerul Incalecat de Radu Aldulescu,
editura Carte Romaneasca, 330 de pagini,
pret aprox 25 de lei

SUBIECT: Prin Ingerul incalecat patrunzi in universul lui Robert Stan, zis si Robert Diavolul. Povestea este legata de actuala sa iubita, Doinita, de familia si de pamanturile ei, astfel incat ajungi sa stii de bunica Pipilina, de prietena Mariana, de sora-sa. Ajungi se te simti de parca i-ai cunoaste pe toti din Frasineni(satul natal al Doinitei), pe matusiile si prietenii lui Robert. Despre nfluenta comunismul asupra oamenilor, odata cu saracia si dusmania ce vine automat la pachet.
Actiunea are loc in Romania comunista anilor '70, in acest sat de langa raul Cerna, cat si-n Bucuresti unde toti se chinuie de pe-o zi pe alta.

Istoricul personajelor Robert si Doinita precum si a cunostiintelor lor este distribuit in mod inegal, intr-o aparenta dezordine, pe diferite valuri ale timpului, dar, neasteptat este ca toate se potrivesc precum intr-un roman politist, iar ,,inselaciunea" consta in faptul ca totul iti este dezvaluit incetul cu incetul, lingurita cu lingurita.

Din toata aceasta implicare a autorului de reda cat mai bine locurile si oamenii cat mai bine, nu pot rezulta decat personaje complexe, umor, dar si o valoare istorica, intrucat chiar daca nu am fost atat de familiarizata cu fenomenul comunismului, am fost intrigata iar pe alocuri m-a socat, caci nici in cele mai adanci cosmare nu credeam ca cineva va zice ca daca mananci carne este cel mai ghiftuit om de pe planeta.

Limbaj popular este deseori obscen ori vulgar, dar nu scarbeste in mai mare masura pe cat amuza cititorul, de asemenea sa nu uit sa mentionez si injuraturile, caci sunt destule. Si totusi, desi acest limbaj m-a cam ametit pe la inceput de vroiam sa las cartea din mana, mi se pare ca se muleaza perfect pe personaje: oamenii de la tara, muncitori si puscariasi, caci ar fi fost penibil ca rudareasa din poiana sa aiba cine stie ce vocabular.

Despre final, mi-a last un gust dulce-amarui, pe de-o parte mi-a placut, pe de alta ma asteptam la ceva mai curajos, la noi simboluri aruncate in bataia vantului, la un incediu devastator, nu la o fuga nebuna cu banii la subtioara.

In concluzie, mi-a placut mult, mai ales pentru dezinvoltura autorului, pentru personajele bogate, m-a facut sa mai vreau sa citesc de Radu Aldulescu, sper sa mai citesc de acest autor Ana Maria si ingerii. Recomand!

PS: Singura acuza adresata autorului, dar care nici o legatura directa cu romanul in discutie, este ca intr-un interviu de pe youtube, spune fara nici o jena ca el faca parte din generatia anilor '50 si ca, in mod normal, este uns pana peste cap cu manele

Rum diary (Jurnalul unui iubitor de rom)

Genul: Comedie 
Durata: 110 minute
Regia: Bruce Robinson
Scenariul: Bruce Robinson,Hunter S. Thompson
Limba: Engleza
Audienţa: N-15
In rolurile principale: Amber Heard, Johnny Depp, Aaron Eckhart

Paul Kemp este un alcoolic prin nastere, care merge in Porto Rico unde este angajat la un ziar. Se indragosteste de o femeie frumoasa, dar care este logodita cu un mafiot foarte bogat. Ajunge sa lucreze pentru acest afacerist corupt, intra in probleme cu politia, iar in final, cand ai crede ca macar se va alege cu fata, ea fuge-n New York. Si tot ce-i mai ramane este sa plece si el in tarile calde unde spera sa se razbune pe propietarul ziarului unde a lucrat.

Desigur, printre toate acestea suntem intampinati de o intriga complicata, scene hilare, lupte cu cocosi, peisaje exotice, muzica buna, rom, ambitiile acestui scriitor in devenire si...mai mult rom.
Problema esta ca avem multe fire narative, multe probeleme, care se unesc prin bautura, petreceri si droguri insa nici unul dintre ele nu este dus pana la capat, astfel incat filmul nu este in mare despre nimic concret, singurul element placut este atmosfera unei insule tropicale.

Dupa ce l-am vazut pe Johnny Depp in interminabila serie ,,Piratii din Caraibe" a sosit vremea sa mai joace si-n altceva. In acest film nu-si pastreaza decat o mica doza din farmecul lui natural, asa ca avem un rol care putea fi inerpretat cu mai multa vitalitate, Johnny Depp este destul de moale, anumite scene mi s-au parut jalnice, insa este amuzant si printre altele ramane sexi. Restul actorilor mi-au placut, dar cred ca se putea si mai bine.
Ceea ce mi s-a prut deplorabil este ca actiune se desfasoara in anii '50. Hainele nu sunt deloc sugestive, si daca nu stiam de dinainte timpul actiunii, as fi zis ca toti sunt nebuni, de ce nu au laptop, de ce folosesc o masini de scris?
In concluzie, este un film mediocru, amuzant pe-alocuri, dar cuminte, potrivit pentru vacanta, cand la cinematograf mai ajung si alte filme despre revelion si ,,bucuria Craciunului''. Dar, nu vi se pare totusi cinic momentul in care este lansat acest film: in  gerul bobotezei, cand lumea il asteapta e mosu', apare Johnny Depp and co. cu insulele tropicale, mai, mai ca sa-ti faca in ciuda ca esti blocat in casa!?

Romeo si Julieta

Dupa atata timp in care am auzit de Rome si Julieta, am zis ca e timpul sa ma avant si eu in aceasta lectura.

Firul narativ: In Verona, traiesc două familii de nobili care se  dusmanesc de moarte: Montague şi Capulet. La un bal dat de familia Capulet, Julieta il intalneste pe Romeo, oaspete neinvitat din familia rivala. Fiind indragostiti, se duc la calugarul Laurence care-i casatoreste fara stirea nimanui. Din pacate, Romeo trebuie sa plece din Verona, este exilat ca pedeaspa a omorarii lui Tybalt, varul Julietei. Intre timp ducele Capulet o logodeste pe Julieta cu Paris. Cei doi trebuie sa se casatoreasca in termen de cateva zile. Nestiind ce sa faca, Julieta se duce la calugarul Laurence. Acesta ii da o bautura pe care, odata ingitita te afunzi intr-un somn inselator, ce-i va face pe ceilalti sa o considere moarta. Cu speranta ca va fi depusa in cavoul familiei de unde Romeo o va salva, Juleta bea otrava. Din cauza ciumei Romeo nu afla de planul Julietei, si ca toti ceilalti o considera moarta. Se duce la mormant, unde in fata trpului neinsufletit al Julietei se sinucide. Cand se trezeste din somn cu Romeo in bratele sale, Julieta se hotaraste sa-si ia si ea viata. Cele doua familii afla de Romeo si Julieta, tragedia celor doi aducand impacarea famililor.

Lumina esre asociata cu frumusete si iubire, intunericului, a urii si a mortii. Lumina iubirii julietei si lui Romeo este ca o lumina in intuneric, iubirea dintre doi copii a caselor Mont. si C., in contrast cu fundalul, unde este numai ura si dusmanie. Pana si in cavou, trupul moartei Juliete emana lumina prin propia frumusete in bezna ce-nconjoara cadavrele.

 

Desi este o opera extrem de frumoasa, trebuie sa spun ca ma simt up pic dezamagita, ma asteptam la o muzicalitate aparte, la o drama si mai mare. Si cred ca dezamagirea vine din ceea Romeo si Julieta a devenit: un mit. De asemenea Shakespeare a devenit si el o sursa de speculatii, imdeiat cum numele este rostit apare imaginea unui geniu al Evului Mediu.