luni, 19 septembrie 2011

Vampirul Lestat

In cazul in care ati citit volumul precedent, Interviu cu un vampir,  trebuie sa spun ca totusi, cel mai mult mi-a placut primul, nu al doilea. Poate pentru ca personajul meu preferat este Louis? Foarte posibil.

De aceasta data actiunea are loc in mult mai multe locuri si pe langa cele trei secole traite de Lestat, mai aflam si un rezumat al vietii lui Armand cat si povestea varstnicului Marius in Antichitate.

Lestat este o fiinta cuceritoare ce ia darul intunecat de la un vampir puternic, Magnus, fara voia sa, iar imediat dupa este lasat singur caci creatorul sau se arunca in flacari. Aflat in Paris pune temeliile Teatrului Vampirilor, o creaza pe Gabrielle, il intalneste pe Armand, urmand apoi sa plece spre Asia Mica si Africa, unde afla adevarul despre originea speciei sale.

Este o carte lunga (699 de pag.) dar pe aceasi parte, daca ar fi fost mai scurta nu ar mai fi fost la fel, probabil nu ar mai fi avut aceasi farmec, alura si nu ar mai fi fost scrisa de Anne Rice, a carui stil specific consta-n descrieri infinite, comparati, personificari, dramatizme si filozofari ce fac cartea atat de buna.

Pretul(=35 de lei)  poate fi justificat de numarul mare de pagini dar in acelasi timp, daca te gandesti simplu la ce ai citit mi se pare un pic prea mult pentru ca probabil nu as mai reciti-o decat daca n-am inteles ceva, un lucru putin probabil. In schimb, comparativ cu alte carti putem spune ca are un pret rezonabil.

  • O RECOMAND PENTRU CA din nou, autoarea isi lasa personajele sa poarte fiecare in parte diferite credinte si explicatii de ordin spiritual si existential, numai ca raspunsuriile devin mai variate, personalitatiile de asemenea infinit mai diferite si ma indoiesc nu te vei lasa impresionat de vremea antica a Egiptului sau de povestea emotionanta a lui Armand cat si de intamplarile pline de curaj ale nobilului francez, Lestat.

luni, 12 septembrie 2011

Gazda

Inainte de toate, mi s-a parut teribil de amuzant ce am gasit pe coperta: "GAZDA (de) Stephenie Meyer, autoarea senzationalei Saga Amurg." Vorbesc serios?! ,,Senzationala Saga Amurg"?! In fine, trecand mai departe, va prezint o trecere in revista a faptelor, urmand apoi opinia mea.

Cartea are 700 pagini si apartine domeniul SF.  Este vorba despre sufletul unui extraterestru care a mai trait in corpul altor opt gazde pana acum, a noua gazda fiind un corp uman, al lui Melanie Stryder, o femeie despre care aflam ca avea un sot si copil. Extraterestrul este surprins de vointa gazdei de a supravietui, a.i. ajunge sa o accepte pe Melanie ca vecin si ajung sa se cunoasca reciproc. Aflam despre povestea extraterestrului si a gazdei, precum si deznodamantul.

Dupa ce am citit-o, cred ca trebuie sa-mi amintesc ca vorbim totusi de o carte scrisa de Stephenie Meyer. Cartea ramane mai evoluata decat senzationala Saga Amurg, dar nu atinge alt nivel decat cel al unei carti pentru consumul maselor. Actiune este cat de cat complexa, autoarea creeind un viitor original si credibil, lucru de apreciat, punctul forte al cartii fiind imaginatia si personajele de un caracter mai bine definit fata de antecedentele acesteia.

  • Nu as recomanda-o, deoarece consider ca exista alte carti mai bune, lectura in sine fiind o pierdere de timp pentru ca nu survine nici o satisfactie din punct de vedere cultural.

  • Dar Apreciez imaginatia autoarei si deznodamantul ce atinge o nota senzibila in sufletul cititorului. Si astfel ar fi totusi o lectura potrivta pentru zilele ploioase in care esti melancolica (la feminin pentru ca mi s-ar parea penibil ca un barbat sa citeasca asa ceva).

Trenul de Paddington

Trenul de Paddington este una dintre multele carti scrise de Agatha Christie in care Miss Marple ajuta la elucidarea misterului.

Batranei Miss Marple ii este din ce in ce mai greu sa se descurce singura, asa ca atunci cand prietena sa vine si-i marturiseste ca a vazut o crima, Miss Marple ii cere in ajutor domnisoarei Lucy Eyelesbarrow. Aceasta se infiltreaza cu succes ca supraveghetoare/administrator al unui conac pentru a-i da de indici folositoare. Insa misterul se dovedeste a fi greu de rezolvat fiindca nu-i nici urma de cadavru si politia se indoieste ca aceasta crima chiar a avut loc.

Cartea are 249 de pagini si din punctul meu de vedere, nu este unul dintre cele mai reusite romane ale autoarei.

In primul rand, ma indoiesc ca exista suficiente dovezi pentru a rezolva crima inaintea lui Miss Marple sau a politiei. Iar daca deja ai vazut filmul, cititrea acestui roman mi se pare o pierdere de vreme. Limbajul este deasemenea plictisitor, crima in sine nu depaseste zona mediocra, primele trei capitole fiind singurele mai interesante.

  • Deci, nu recomand aceasta carte din cauza ca devine plictisitoare si curiozitatea mi-a palit odata cu numarul paginilor. Criminalul este ca deobicei de nepravazut dar nu sunt destule indicii pentru a-ti sa seama cine-i ucigasul inainte de finalul cartii.

duminică, 11 septembrie 2011

Twilight

Mai ca orice adolescenta de varsta mea am pus si eu mana pe seria Amurg. Cu fiecare numar s-au facut tot mai groase si tot mai mediatizate... Povestea seriei pare intradevar de poveste: totul a inceput cu un vis. Si chiar cu un vis, visul lui Stephenie Meyer.

Amurg: Probabil cea mai buna din intreaga serie, te vrajeste de la bun inceput. Incep sa ma intreb daca Stephenie a facut in secret psihologie pentru ca efectele cartilor sale asupra lumii sunt un pic cam exagerate. Nu credeti? Eu am citit-o intro dupa-amiaza, sorbind cuvant cu cuvant. Imi placuse misterul, flirt-ul cu Edward si asa mai departe...In rest, este o carte usoara dar captivanta.

Zori de Zi: Imi amintesc zarva de la ultimul volum de parca ar fi fost acum cateva minute: tobe ce par a anticipa apocalipsa, Bella in chinuri pentru ca a ramas insarcinata, dragostea ei pentru fetita sa Renesme. Ca-n fiecare volum o lupta- sa fi si actiune si apoi un happy end. Parca retea unei prajituri: punem oua, lapte etc.. si un strop de iubire si apoi se lasa la cuptor pentru ... ca apoi sa se manance cu pofta. Numai ca aici reteta nu este cea a unei prajituri ci a unei carti pentru toata lumea care sa se vanda in nestire fara sa depui prea mult efort.
Dar ce m-a socat la Zori de Zi a fost ca la final, Bella zice ca n-a vrut sa se transforme in vampir numai pentru el (Edward Cullen) ci si pentru stilul de viata ce i se potriveste minunat. Nu asa ca-i fabulos? Cu cateva pagini, volume in urma facea totul pentru Edward...Ma rog, alt lucru aflam ca ea chiar il iubeste mai mult pe Edward. Pai oamenii aa... vampirii astia cum se iubesc pana la urma? Nu incerca Edward sa se sinucida in Eclipsa din cauza ca presupunea ca Isabella a murit? Si sa simti mai mult decat sa vrei sa mori (si sa o si faci) pentru ca perechea ta a parasit lumea in care respiri nu-i de-ajuns ca sa te transformi in vampir? Si atunci, printr-un rationament simplu, mi se pare ca toate aceste explicatii pur profunde despre sentimente si dragoste adevarata au fost nascocite de autoare pentru propia distractie si din spirit cinic fata de compatrioti. Dupa parerea mea, cartile astea se puteau reduce la doua volume, hai trei.
  • PRO: cartile te captiveaza dar nu sunt obositoare, permitandu-ti sa iesi din montonia cotidiana iar povestea romantica este satisfacaoare;
  • CONTRA: platesti destul de mult si nu primesti prea mult in return, volumele nefiind de o mare valoare culturala;
      
        Puteti sa spuneti ca sunt insensibila dar cele de la mijloc mi se par a fi motive de a lungi vorba asa ca nu am incercat sa va fur din timpul pretios pentru a vorbi si despre ele. Alt lucru, ultima carte are 741 de pagini. Daca ar fi fost litere la o distanta si marime normala cartea, ar fi fost cred de maxim 400 de pagini. Dar nu conteaza, noi avem multi copaci de taiat.


Petrecerea de Halloween

 Desi este probabil printre cele mai scurte romane de Agatha Christie, avand numai 217 pagini, si de aceasta data esti predispus sa intampini o mare surpriza pe parcursul lecturii la aflarea criminalului, precum si motivul din spatele actelor de violenta ce tradeaza disperarea si frica specifica rasei umane cand un secret intunecat este pe cale sa fie dezvaluit.

Totul se petrece intr-o toamna linistita, cand scriitoare de romane politiste, Adriane Oliver, este inviata la o petrecere din Woodlegh Common, unde este organizata o petrecere de Halloween pentru adolescenti. Petrecerea este tinuta de o doamna foarte respectabila din sat, Rowena Drake. Una dintre invitate este o tanara adolescenta, cunoscuta pentru povestiile ei impresionante despre calatorii si intrigi pe care le spune. Dar, la scurt timp dupa terminarea petrecerii fata este gasita innecata intr-o galeata in biblioteca. Ulterior aflam ca aceasta sustinuse ca vazuse o crima. Numai Hercule Poirot poate dezlega acest ghem de informatii si o face in stilul sau specific.


  • PRO: este scrisa intr-un mod acesibila tuturor, nu are lipsuri, oferind si note dramatice dar si motive de ras, te captiveaza si spre deosebire de alte romane povestea criminalul este mult mai complexa;
  • CONTRA: mi se pare totusi ca autoarea s-a grabit la scrierea cartii, subiectul putand fii exploatat mai mult iar cartea tinde in anumite pasaje descriptive spre zona kitsch;

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Oglinda Sparta

In Oglinda sparta de Agatha Christie avem de-aface cu un mister ce se intampla in Noul Cartier din St. Marry Mead, satul in care locuieste Miss Marple, ,,batranica bagacioasa".

Personal, il prefer pe Poirot ca detectiv pentru ca natura firava a acestei batrane face ca misterul sa fie elucidat mai de la distanta si sub o perspectiva mai...specifica batranilor. Insa, ca orice alt detectiv sub stapanirea scriitoarei Christie, Miss Marple este si ea un geniu, detectand criminalul de nebanuit.
Marrina Gregg, este actrita ce se muta impreuna cu sotul ei in St. Marry Mead. Toata lumea este impresionata caci in satul lor nu se intampla atat de des sa vada o vedeta de cinema. La scurt timp este data o petrecere iar gazda este insusi Marina. Dar un fan local este otravit si astfel se suspecteaza ca cineva ar vrea sa o omoare pe celebra actrita, caci paharul nu era destinat femeii ghinioniste ci gazdei. Astfel ne aflam in preajma unei crime ce nu dupa mult timp este urmate de o alta.

Acesta a fost primul meu roman citit de Agatha Christie recitit de curand. Ca o mica ironie, este si ultima carte scrisa in care apare simpatica batranica. In acest roman revelatia este mult mai mare la aflarea crimanulului caci cheia misterului se afla in jurul catorva detalii neisemnate ce au avut loc la petrecere. Am fost surprinsa si nici in ruptul capului nu-mi trecuse prin minte ca... si imediat dupa ce am terminat-o am capat o sete de nestapanit dupa mai multe crime, mai multe romane politiste :).
  • Vi-l recomand pentru ca:  il consider un roman politist reusit, actul crimei fiind pragatit cu ingeniozitate, revelatia la finala fiind deplina;


Ucigasul ABC

In aceasta carte de Agatha Christie cazul este dezlegat de micutul detectiv belgian cu o mustata imensa, Hercule Poirot, cunoscut pentru geniul sau si pasiunea pentru latura psihologica a cazurilor. Asadar, faceti precum zicea acesta si asezati-va pe fotoliu si folositi-va micutele celule cenusii pentru a intrevedea vreo urma de lumina in acest caz disperat. Presupun ca nici o alta carte nu se dovedeste a fi mai adevarata de afirmatia Aghatei Christie: ,,Indentifica persoana cel mai putin susceptibila de a fi savarsit crima si, in noua cazuri din zece, sarcina ta este terminata". Si, intradevar raspunsul nu este nici de aceasta data cel evident.

Pentru prima oara in intreaga colectie de carti de Agatha Christie, avem de-a face cu un criminal in serie. Totul incepe cu o scrisoare primita de Poirot de la misteriosul A.B.C. ce anunta ca in data de 21 la Andover va avea loc o crima. Nefericita persoana este doamna Ascher insa nimeni nu crede ca vinovatul ar fi autorul scrisorii. Dar cand crima se repeta in Bexhill-on-Sea iar victima este domnisoara Barnard, teama lui Poirot este ca urmeaza alte 24 crime...

Mi-a placut cartea, nu in mod special, dar daca esti cam plictisit de clasicele reginei crimei aceasta ar fi o sansa sa-ti improspatezi mintea.

  • PRO: mi-a placut pentru ca are o nota aparte; datorita schimbarii contextului, cartea te detine pe de-antregul - este foarte captivanta;
  • CONTRA: daca analizez planul crimei nu mi se pare ca mai are ceva special, acesta devenind mai degraba o speculatie reusita decat o panza de paianjen incurcata;

Interviu cu un vampir

Interviu cu un vampir de Anne Rice,
editura rao, 378 pagini, pret aprox. 25 lei
Inainte de toate, cred ca ar trebui sa spun ca nu aveam asteptari prea mari de la aceasta carte, fiindca in superficialitatea mea o clasam a fi prea comerciala. Poate ca ramane comerciala; dar ce-i drept, mi-a placut.

In acest prim roman din Cronicile Vampirilor este vorba despre viata lui Louis Ponte du Lac ca muritor si ulterior ca vampir spusa printr-un interviu oferit intr-o noapte a secolului 20. De-alungul celor 378 de pagini autoarea incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarile existentiale enuntiate de Louis, intrebari de altfel puse de noi de la inceputul omenirii.

Cel mai mult mi-au placut pasajele descriptive, autoarea reusind sa ma transpuna pe straziile Parisului in jurul secolului 19, sa-mi imaginez cu usurinta plantatia din New Orleans precum si toate celelalte detalii ce emit singuratatea si deznadejdea de la inceput, dragostea sa fata de Claudia si inflacarea cu care traieste la cuprins, pasiunea fata de viata de nemuritor si fata de cunoasterea absoluta unite toate prin placerea de a contempla inconjurul sau.

  • O apreciez pentru ca in ciuda faptului ca subiectul apartine domeniului fantastic, autoarea reuseste sa-ti creeze iluzia unei carti istorice, devenind astfel un roman de calitate ce cuprinde note atat dramatice cat si romantice unite prin personaje diferite atat fizic si comportamental cat si spiritual.